Branduri care se disting – Brand Apart, Joe Duffy

Având structură de album de artă, Brand Apart, se prezintă în mod firesc, foarte bine la nivel vizual, dar şi în privinţa conţinutului, deoarece este o lucrare care cuprinde 11 studii de caz de campanii de succes.

Noutatea nu constă într-atât în alegerea campaniilor, întrucât acestea au devenit exemple de excelenţă în domeniu, ci în modalitatea de prezentare a acestora. Se respectă schema clasică – Context/Problemă, Soluţie, Rezultate – dar alături de includerea datelor oficiale, găsim în Brand Apart materialele de promovare utilizate, precum şi perspectiva întregii echipe responsabile, de la brand manager la art director-ii implicaţi.

Personal, abordarea autorului mi s-a părut inspirată prin reunirea reprezentanţilor companiei-client şi ai agenţiei de publicitate într-o discuţie deschisă despre branding, vizual, concept, procesul creativ şi aşteptările referitoare la campanie. Mai mult, m-au impresionat coeziunea părţilor, implicarea profundă a echipei pentru identificarea soluţiei potrivite, încrederea clientului în propunerile îndrăzneţe ale creativilor şi spiritul de colaborare care au reieşit din răspunsurile acordate autorului.

După cum spuneam, cartea conţine 11 capitole în care sunt prezentate campaniile din SUA ale următoarelor companii: Insulele Bahamas, Tazo, Harley-Davidson, BMW, Citi Bank, Nike, Mini, Campanie guvernamentală Antidrog, Starbucks, Winter X Games, Paul Smith. De departe, trebuie menţionată originalitatea campaniei BMW care a introdus filmul ca modalitate de promovare, bazându-se pe interesul exclusiv publicului de a accesa site-ul şi a viziona filmele BMW.

Concluzia cărţii: comunicarea de marketing poate genera excelenţă atât în creativitate, cât şi în rezultatele de la nivelul pieţei, pentru că o muncă extraordinară nu poate decât să conducă la rezultate extraordinare. La baza excelenţei stă respectul – faţă de client, faţă de echipă, pentru design şi mai ales pentru proiect şi munca, în general. Aş adăuga şi respectul pentru cititor, aspect la care Joe Duffy stă foarte bine.

Ana Trif

“To be or not to be” marketing direct

Marketingul direct reprezintă după cum bine ştiţi un sistem interactiv de marketing, care utilizează unul sau mai multe mijloace de comunicare pentru a obţine un răspuns măsurabil, care poate duce, în anumite cazuri, până la achiziţie.

Prezintă mai multe avantaje care nu pot fi luate cu vederea:

- informatia comunicată ajuge direct la consumator

- prezintă mai multe căi de comunicare (Tv, radio, presă)

- cel mai important este un marketing măsurabil prin numărul de feedbackuri de la client

- selecţia poate fi aleasă, targetul tău fiind bine atins prin mesajele dedicate

Din punctul meu de vedere marketingul direct are o mare bilă neagră la comunicarea cu consumatori deoarece în aceste momente piaţa este bombardată cu o serie de mesaje prin diferite canale de comunicare folosind strategii din cele mai diverse.

În acest moment pieţe întregi sunt atât de mult saturate încât firmele respective sunt dispuse să investească foarte mari bugete pentru a primi un feedback măsurabil pe campanii online sau TV şi totuşi implicarea consumatorilor se reduce semnificativ.

Prin această lipsă de implicare este foarte greu să obţii interactivitate prin marketingul direct deoarece necesită o relaţie cu dublu sens. Prin comunnicarea clinet-firmă dorită prin acest tip de marketing este greu să te aştepţi la o iniţiativă din partea consumatorului pentru a telefona sau pentru a completa un talon.

Campaniile de marketing direct care au prins la populaţie sunt cele cu acel tip de ofertă pe care nu o poţi refuza sau cele care au folosit un mare grad de creativitate.

În condiţiile actuale, prin apariţia crizei, multe firme mari ocolesc acest tip de marketing deoarece în comunicare se doreşte aportul de valoare pe care un consumator reticent ar găsi-o atractivă. Dar cu toate acestea firmele mai mici vor folosi foarte mult acest tip de marketing deoerece raportul buget/efect ar putea fi suficient pentru un departament de marketing să mulţumească aşteptările top managementului.

Valentin Nenu

Cu ce ne mai îmbie revistele glossy…

Mi se întâmplă uneori (deşi în ultima perioada m-am cam lăsat de sportul ăsta) să urmăresc pe la chioşcurile de ziare diversele publicaţii care oferă tot felul de mărunţişuri pentru a-şi atrage cititorii (sau cititoarele, întrucât revistele glossy pentru femei sunt cele mai numeroase şi e şi normal, ţinând cont de faptul că noi reprezentăm cel mai mare consumator la nivel mondial): mostre de parfumuri, detergenţi, DVD-uri cu filme, CD-uri cu muzică, tricouri, eşarfe, genţi, mărgeluţe, nelipsitele cosmetice, deodorante, spray-uri fixative şi câte altele.

Ei bine, am ajuns să mă întreb câte dintre doamnele care preferă astfel de reviste le mai cumpără pentru calitatea articolelor scrise şi câte pentru cadourile oferite. Eu recunosc că, dacă mai achiziţionez una din când în când, o fac pentru mărunţişurile oferite şi mai puţin pentru că aş fi vreo cititoare fidelă. Dar până la urmă cred că aspectul acesta nici nu mai contează, atâta vreme cât vânzările cresc vizibil.

Ca strategie de marketing, acest gen de promovare a vânzărilor mi se pare foarte utilă, mai ales că oferă beneficii ambelor părţi implicate în proces: revistei îi sporesc vânzările, iar producătorului care îşi pune la bătaie produsul/brandul ca ofertă promoţională venită odată cu revista îi creşte vizibilitatea şi, cu puţin noroc, poate mostra oferită în revista respectivă o va determina pe consumatoare să caute mai apoi produsul şi în magazine. Deşi, hai să fim serioşi! Un parfum Hugo Boss sau un lip gloss de la L’Oreal nu sunt pentru toate buzunarele, prin urmare consumatoarea noastră va profita de mostra din ofertă, dar achiziţia unui produs asemănător din magazin se va lăsa aşteptată. În mod evident aceast practică nu atrage cumpărători pe termen lung, ci doar acei consumatori tentaţi de oferte.

Dar, mie una îmi convine (atâta vreme cât calitatea produselor oferite nu lasă de dorit). Aşa că, dragi publicaţii glossy, aruncaţi cu oferte, că noi vă pândim!

Mirela Burlacu