Operatorii de interviu şi cercetarea “la oha”

3 01 2009

Mulţi dintre noi am fost abordaţi în locuri publice, la domiciliu sau chiar telefonic pentru participarea activă la anumite cercetări. Din experienţa proprie, pot spune că puţine au fost cazurile în care operatorii de teren au dovedit seriozitate şi profesionalism în procesul de recoltare a informaţiilor.

Operatorul de interviu este o posibilă sursă a erorilor în cercetarea de marketing, alături de cercetător şi respondent. Dintr-o primă categorie de astfel de erori fac parte aspectul şi abilităţile de comunicare ale operatorului. De cele mai multe ori acestea se rezumă la incapacitatea acestuia de a începe o conversaţie, de a-l convinge pe respondent să participe la cercetare, de a formula corect întrebările, de a-i oferi explicaţii suplimentare intervievatului, sau de a distorsiona răspunsurile

Corespunzător nerespectării procedurilor stabilite, cea de-a doua categorie de erori, operatorul selectează aleator, după confortul propriu respondenţii, nerespectând ţinta cercetării. De exemplu, segmentul reprezentat de bărbaţi cu vârstă medie este cel mai puţin accesbil şi cel mai greu de abordat în astfel de cercetări. În această situaţie operatorul poate alege un alt profil de respondent.

O altă eroare sistematică este datorată falsificării răspunsurilor. Această eroare este determinată de cele mai multe ori de dorinţa de finalizare în timp cât mai scurt a procesului şi deseori se manifestă prin completarea răspunsurilor de către operator, prin deducţie. De exemplu, în timpul unei cercetări la domiciliu, realizată de către Ministerul Sănătăţii, mi s-au cerut datele personale şi răspunderea doar la anumite întrebări din chestionar, restul urmând a fi completate chiar de către operator. Acest tip de eroare poate fi depistată cu uşurinţă de către respondent, care poate interveni în astfel de situaţii.

În multe cazuri o persoană sau o firmă se poate ghida în deciziile sale după rezultatele unor diferite cercetări. Ne întrebăm câte din aceste cercetări au fost realizate corect, şi, în acest caz, câţi operatori au respectat procedura. Există metode de evitare a acestor erori de către firmele de cercetare, însă chiar şi astfel, aceste metode nu dau cel mai bun randament. În cazul sondajelor telefonice, înregistrarea convorbirilor dintre operator şi respondent este ideală, însă în cazul sondajelor de teren, în general, se verifică doar un procent de 10-25 % dintre respondenţi.

Irina Mastacaneanu

Advertisements

Actions

Information




%d bloggers like this: