La mila… creditului sau dupa cheful bancilor

6 01 2009

Unul dintre produsele cel mai des si intens promovate de bancile autohtone este cadrul de credit, alternativa la creditul doar cu buletinul, destinat diverselor achizitii sau pentru cosul zilnic. Uite asa ajung si bancile sa auda de DM si sa demareze astfel de campanii, si sa mai aduca inca un datornic printre noi. Printre primele banci care s-au orientat catre telemarketing, din dorinta de a eliberarea ghiseul bancar si de a economisi timp, se numara Alpha Bank, Banca Transilvania, Volksbank sau Banc Post.

Dar eliberarea ghiseelor sau economia de timp se intampla doar teoretic. Practic o mare parte din bancile care se folosesc de telemarketing, deci de baze de date de nume, adrese, contacte sau telefoane, au mari deficiente de organizare si comunicare cu furnizorii si clientii. In numeroare cazuri, desi multi doritori au completat respectivele chestionare, care ulterior ar fi trebuit sa umple bazele de date, banca nu i-a constactat in timp util pentru a da curs cererii lor. „Ne cerem scuze, dar nu figurati in baza noastra de date. Cel mai bine ar fi sa va adresati la cea mai apropiata unitate bancara bla bla bla …Revenim cu o oferta cat mai curand.”

Intrebarea este de ce bancile mai apeleaza la metode de marketing direct, daca in final, potentialii clienti sunt chemati tot la ghiseele fizice?!

Monica Banica

Advertisements




Himera numită sustenabilitate

6 01 2009

Cineva spunea, acum ceva timp, că sustenabilitatea e aidoma unei fantome: toată lumea vorbeşte despre ea, dar nimeni nu o vede. Lucrurile au luat o altă traiectorie între timp. In ţările dezvoltate, sustenabilitatea nu mai este o opţiune, ci o necesitate reală. Nu numai din perspectivă strict ecologică, ci şi din punctul de vedere al business-ului în sine.

Ultimele rapoarte şi studii internaţionale arată, pe de o parte, o creştere continuă a interesului consumatorilor faţă de responsabilitatea companiilor, pe care le văd jucând un rol crucial în dezvoltarea durabilă, iar, pe de altă parte, faptul că problemele de mediu sunt luate din ce în e mai mult în calcul în stabilirea strategiilor de business.

In România, sustenabilitatea este, deocamdată, vizibilă mai mult la nivelul dialogului. Aplicarea ei se lasă aşteptată, deşi exemplul occidental ne arată creşteri considerabile de profit de pe urma strategiilor bazate pe dezvoltarea durabilă. Asta pentru că sustenabilitatea are păcatele ei, iar unul dintre ele e faptul că pare un concept abstract şi dificil de abordat. E greu de imaginat că această idee aparent abstractă poate constitui o propunere de afaceri solidă. In fapt, prin aplicarea unor principii sustenabile se reduc costuri, riscuri, se construiesc legături mai strânse cu stakeholder-ii, se descoperă noi pieţe, ca să nu mai vorbim de îmbunătăţirea reputaţiei. Pe scurt, se construieşte un avantaj competitiv considerabil.

„Decodarea” conceptului de sustenabilitate pare a fi primul pas major în încorporarea lui în strategiile de business ale companiilor româneşti. Totul e ca această decodare să fie una coerentă, un punct de vedere comun al companiilor, al Guvernului, al ONG-urilor şi al restului societăţii civile. Dacă aceşti actori se concentrează mai puţin pe animozităţi şi mai mult pe crearea unor puncte de relaţionare, câştigul va fi al tuturora.

Ioana Betieanu





Mediul viral – platformă de fundraising electoral

6 01 2009

Cum a reuşit Obama să declanşeze atâta buzz, încât să-i determine pe cei de la Washington Post să-l numească The King of Social Networking? Pe tot parcursul campaniei, candidatul democrat a strâns mai mult de 2 milioane de prieteni pe Facebook, aproximativ 25 de milioane de vizionări pe youtube şi câteva mii de susţinători pe site-ul oficial. În total, aproape 90% din banii strânşi în campanie provin din donaţiile online. O performanţă ieşită din comun chiar şi pentru America.

În primul rând, Obama a reprezentat, din capul locului, ceva nou şi diferit, atribute care atrag întotdeauna atenţia. Apoi, staff-ul de campanie online al lui Obama a ştiut cum să ţină atenţia îndreptată spre el, detectând potenţialul uriaş de imagine pe care îl oferă, absolut gratuit, Internetul. Un rol esenţial l-a avut şi aducerea în echipa de campanie a lui Chris Hughes, unul din fondatorii Facebook.

Hughes a infiltrat imaginea lui Obama în toate reţelele sociale online, de la cele mai mari, ca Facebook, MySpace, Youtube şi Flickr, la unele aproape anonime, lucru care a demonstrat respectul său pentru toate comunităţile, în acest caz-virtuale. Fiecare filmuleţ postat pe Youtube (au fost, în total, peste 1000 ) avea în aceeaşi zi câteva zeci de mii de vizionări. Paginile de Facebook şi MySpace erau updatate zilnic. Site-ul său personal era interactiv şi îndemna la acţiune: fii voluntar, invită-ţi prietenii, donează etc. Piesa de rezistenţă a campaniei a fost însă My.BarackObama.com, o reţea asemănătoare cu Facebook, pe care vizitatorii se puteau alătura grupurilor de susţinători, puteau crea evenimente şi chiar o pagină personală pentru strângere de fonduri.

Dar reţelele virtuale nu reprezintă un canal de comunicare inedit pentru campaniile electorale din America. Contracandidaţii săi au avut la dispoziţie aceleaşi instrumente de comunicare, acelaşi public şi acelaşi context şi totuşi nu au avut acelaşi succes. Campania new-media a lui Obama a revoluţionat utilizarea Internetului ca instrument politic, nu prin metodă, ci prin strategii şi tactici de convingere. El a renunţat la finanţarea publică şi la sponsorii de talie mare şi a preferat să creeze o comunitate de mici donatori, pe care să-i poată ţină aproape. In felul acesta, a reuşit să strângă dublul sumei atinse de contracandidaţii săi, aproape în întregime prin mediul viral, din donaţii de mai puţin de 200 de dolari fiecare.

Pe de altă parte, scopul campaniei virale a lui Obama nu a fost limitat la strângerea de fonduri, ci a fost şi un mod de atrage şi fideliza milioane de donatori şi susţinători. Altfel spus, a confirmat, o data în plus, una din convingerile sale fundamentale, cum că „schimbările adevărate vin de jos în sus”.

Surse:

www.wall-street.ro

www.barackobama.com

Ioana Betieanu





Despre branding în marketingul social

6 01 2009

Ne place sau nu, brand-ul este un aspect destul de neexploatat în sfera marketingului social autohton. De multe ori, conceperea unui brand pentru o iniţiativă socială se reduce la crearea unui logo şi, eventual, a unui slogan de campanie. Unul din motive ar fi faptul că nu se apelează întotdeauna la adevăraţi profesionişti pentru proiectarea unei campanii. Pe de altă parte, nu se ia în considerare, sau cel puţin nu suficient, un factor care poate decide succesul sau eşecul unei campanii: competiţia.

De multe ori, se scapă din vedere faptul că o campanie socială vinde : vinde un set de alternative comportamentale; vinde un alt stil de viaţă; creează modele sociale. Or se întâmplă ca aceste modele să intre în competiţie directă cu branduri comerciale puternice, ca în cazul campaniilor anti-fumat, de exemplu. De aceea e necesar ca iniţiatorii campaniilor sociale să creeze un brand al stilului de viaţă pe care îl promovează, un brand suficient de puternic cât să poată da peste cap sistemul de valori al categoriei vizate. Ca şi în cazul produselor comerciale, succesul sau eşecul campaniilor sociale depind de multe ori de brand, şi nu de produs în sine.

Un exemplu relevant este celebra Truth campaign, o acţiune menită să reducă numărul de fumători în rândul adolescenţilor americani. Iniţiatorii campaniei au reuşit să redirecţioneze instinctul tinerilor de a se revolta împotriva autorităţii, de la fumatul ca gest de revoltă împotriva părinţilor, la fumatul ca revoltă împotriva industriei de tutun. S-a mers pe ideea că producătorii de tutun sunt, ca şi părinţii, adulţi care încearcă să-i manipuleze, dictându-le comportamentul. Produsul promovat era, practic, sa fii `cool` atacându-i pe cei care vor să te manipuleze. Metoda a funcţionat, fapt reflectat nu numai de statisticile ulterioare, ci şi de notorietatea brandului Truth.

Secretul campaniei Truth? Studiul psihologic anterior. Dincolo de cifre şi statistici, pe iniţiatorii campaniei i-au interesat valorile şi emoţiile care îi influenţează pe tineri şi pe care le-au redirecţionat în favoarea lor. O lecţie bună pentru marketerii sociali autohtoni.

Sursa: http://www.social-marketing.org

Ioana Betieanu





Un altfel de fundraising

6 01 2009

In mediul românesc, ideea de fundraising e încă tradusă prin banala sponsorizare, atât în rândul afaceriştilor, cât şi de către o mare parte dintre fundaţii şi organizaţii non-profit. Fundraisingul ar trebui să fie mult mai mult decât atât. Ar trebui să fie o şansă de promovare a unor idei, a unor credinţe, a unor valori. Relaţia cu donatorii are, din acest punct de vedere, un rol mai mult decât semnificativ. Donatorii trebuie să simtă că sunt parte din misiunea unei organizaţii, înţelegând scopurile, dar şi provocările ei. Fundraisingul n-ar trebui să se limiteze la asigurarea liniştii sufleteşti a unei părţi şi la acelei materiale a alteia, ar trebui să producă schimbări de percepţii, de gândire, de valori.

Sigur, ideal ar fi ca organizaţiile să păstreze o formă comunicare constantă şi personalizată cu fiecare dintre donatori. Or, daca vorbim de companii mari, accesul la CEO-ul sau la Directorul regional al companiei este de multe ori, să spunem, „restricţionat”. Şi atunci? O soluţie aplicată cu succes este relaţionarea cu angajaţii companiilor. Este, de altfel, reţeta unei organizaţii din România, filiala unei organizaţii internaţionale, care a reuşit să creeze o reţea de aproape 40 de companii partenere în numai trei ani de activitate.

Organizaţia a ales să meargă pe crearea un mesaj emoţional puternic: ideea de solidaritate, prin implicarea donatorilor individuali şi a companiilor, deopotrivă. Mai exact, companiile partenere derulează campanii de fundraising la nivelul angajaţilor şi, de cele mai multe ori, dublează suma donată de aceştia prin contribuţiile lunare. Cu sumele colectate de la companiile partenere, organizaţia finanţează câteva zeci de proiecte şi fundaţii locale din sfera socială. Atât campania de strângere de fonduri, cât şi procesul de alocare şi monitorizare, sunt conduse de voluntari din companiile partenere, care iau contact astfel cu obiectivele, dar şi cu obstacolele organizaţiei, au satisfacţia de ajuta o data în mod direct şi, în plus, convingerea că aportul lor financiar este bine gestionat. Un mecanism pe cât de simplu, pe atât de eficient şi mai ales transparent, care a dus la strângerea primului milion de dolari, la numai 3 ani de la înfiinţare.

Ioana Betieanu





Cu ce ne mai îmbie revistele glossy…

6 01 2009

Mi se întâmplă uneori (deşi în ultima perioada m-am cam lăsat de sportul ăsta) să urmăresc pe la chioşcurile de ziare diversele publicaţii care oferă tot felul de mărunţişuri pentru a-şi atrage cititorii (sau cititoarele, întrucât revistele glossy pentru femei sunt cele mai numeroase şi e şi normal, ţinând cont de faptul că noi reprezentăm cel mai mare consumator la nivel mondial): mostre de parfumuri, detergenţi, DVD-uri cu filme, CD-uri cu muzică, tricouri, eşarfe, genţi, mărgeluţe, nelipsitele cosmetice, deodorante, spray-uri fixative şi câte altele.

Ei bine, am ajuns să mă întreb câte dintre doamnele care preferă astfel de reviste le mai cumpără pentru calitatea articolelor scrise şi câte pentru cadourile oferite. Eu recunosc că, dacă mai achiziţionez una din când în când, o fac pentru mărunţişurile oferite şi mai puţin pentru că aş fi vreo cititoare fidelă. Dar până la urmă cred că aspectul acesta nici nu mai contează, atâta vreme cât vânzările cresc vizibil.

Ca strategie de marketing, acest gen de promovare a vânzărilor mi se pare foarte utilă, mai ales că oferă beneficii ambelor părţi implicate în proces: revistei îi sporesc vânzările, iar producătorului care îşi pune la bătaie produsul/brandul ca ofertă promoţională venită odată cu revista îi creşte vizibilitatea şi, cu puţin noroc, poate mostra oferită în revista respectivă o va determina pe consumatoare să caute mai apoi produsul şi în magazine. Deşi, hai să fim serioşi! Un parfum Hugo Boss sau un lip gloss de la L’Oreal nu sunt pentru toate buzunarele, prin urmare consumatoarea noastră va profita de mostra din ofertă, dar achiziţia unui produs asemănător din magazin se va lăsa aşteptată. În mod evident aceast practică nu atrage cumpărători pe termen lung, ci doar acei consumatori tentaţi de oferte.

Dar, mie una îmi convine (atâta vreme cât calitatea produselor oferite nu lasă de dorit). Aşa că, dragi publicaţii glossy, aruncaţi cu oferte, că noi vă pândim!

Mirela Burlacu





“Cumpără isteţ la cel mai bun preţ”

6 01 2009

Ca urmare a concurenţei acerbe de pe piaţa de retail, multe supermarketuri oferă produse comercializate sub mărci proprii, care se diferenţiază de mărcile consacrate prin preţul lor mult mai scăzut.

Prima dată când am venit în contact cu astfel de produse a fost în magazinul Billa, unde am întâlnit brandul Clever. Mărturisesc că nici atunci (când încă nu-mi dădusem seama că este brandul propriu de comercializare a produselor) şi nici acum aceste produse nu-mi inspiră încredere. Şi asta pentru că în aparenţă este vorba despre o supraextensie a liniei de produse şi ajungi să îţi pui întrebarea: cum este posibil ca o singură companie să producă atâtea produse, de la brânză, mezeluri, dulciuri, ulei, la produse de întreţinere, hârtie igienică, scutece, dresuri, menaj? Adăugând şi ambalajele foarte simpliste şi neatrăgătoare, plus preţul redus, cam care ar putea fi calitatea unor astfel de produse? Dar, se pare, că nu mulţi gândeau ca mine şi asta pentru că agest gen de produse sub marcă proprie aduc super/hipermagazinelor venituri considerabile.

Ei bine, între timp m-am dumirit şi eu asupra faptului că este vorba despre producători diferiţi care îşi oferă produsele spre comercializare sub brandul unui anumit retailer. Şi că tot pornisem de la exemplul magazinului Billa, se pare că acestuia îi revin venituri frumuşele de pe urma brandului “Clever” ce acoperă o gamă de peste 200 de produse şi care aduce circa 10% din totalul cifrei de afaceri.

Am constatat că strategia pe care se mizează este fidelizarea consumatorilor prin preţuri scăzute, care funcţionează cu atât mai bine când cumpărătorul necesită cantităţi ceva mai mari. Dispunând de stocuri considerabile şi de preţuri scăzute, aceste produse par să fie căutate de cei care au nevoie de cantităţi mari de mărfuri din toate categoriile (companii, hoteluri, restaurante), patronii de diverse SRL-uri fiind printre cei mai fideli cumpărători.

Mirela Burlacu