Spiriduşii lui Moş Crăciun

6 01 2009


De la an la an, mi se pare tot mai mult că magia Sărbătorilor de altă dată se pierde undeva în zarea tot mai puţin albastră. Moş Crăciun a devenit din ce în ce mai comercial, cu criză economică sau nu, cozile la supermarketuri au fost parcă şi mai mari decât în alţi ani, tot spiritul festiv s-a redus la bucate cât mai diversificate, eventual ceva bunătăţi exotice şi la cât mai multe cadouri scumpe ( Moşului nu i se mai cer păpuşi sau maşinuţe, ci laptopuri sau telefoane mobile). Uneori am impresia că nici natura nu mai ţine cu noi: zăpada s-a transformat tot mai mult în ploaie, iar iernile cu nămeţi tot mai mult în ierni jilave.


Crăciunul acesta l-am petrecut acasă, într-un orăşel de provincie unde a nins ca în poveşti de Crăciun şi unde parcă am simţit mai mult ca oricând spiritul Sărbătorilor, atinse mai puţin de spiritul consumerist şi de agitaţia marilor metropole.


Dar să las introducerile nostalgice şi să vă spun câteva cuvinte despre latura socială a Crăciunului. În fiecare an când se apropie această Sărbătoare, parcă toţi simţim subit nevoia să fim mai darnici, să îi ajutăm pe ceilalţi măcar în speranţa că fapta bună ni se va întoarce înzecit. Este şi cazul a numeroase companii care fac donaţii, cadouri, se agită încercând să adopte programe de CSR cât mai vizibile şi care să le aducă aprecierea comunităţii.


Gândindu-mă la toate companiile care se înghesuie să ajute pe toată lumea în această perioadă, m-am întrebat: există oare şi companii care sunt interesate mai puţin de imagine şi mai mult de autenticitatea activităţii pe care o fac, mai puţin de mulţumirea de moment a numitor categorii defavorizate şi mai mult de aprecierea şi sentimentul de solidaritate a propriilor angajaţi? Pentru mine un program eficient de CSR începe de acasă, de la proprii angajaţi. Şi iată şi de ce:


– petrecem mai mult timp la muncă decât acasă iar implicarea angajaţilor în astfel de programe creează acea legătură emoţională dintre angajat şi compania sa
– sunt un bun prilej de teambuilding şi de relaţionare
– creşte gradul infomării în cadrul companiei
– creşte stima de sine a angajaţilor, astfel de programe fiind o oportunitate de a implica şi familiile acestora, cauza aleasă putând fi de interes şi pentru angajaţi (în acest mod ei vor înţelege şi mai bine implicarea companiei)
– creşte nivelul de angajament şi de motivare al angajaţilor faţă de companie


Iar în acest caz, de ce să nu îi transformăm pe angajaţii unei companii în spiriduşii lui Moş Crăciun iar bucuria de a face un bine comunităţii în perioada Crăciunului să fie un prilej de mulţumire sufletească şi pentru angajaţi?


Anca Stefanita

Advertisements

Actions

Information




%d bloggers like this: