Totul la 38.000

15 01 2009

Practica ilicită a “preţurilor la înţelegere” încă face valuri în toată ţara! Mărfuri de proastă calitate, cumpărate la kilogram, sunt comercializate fără respectarea legalităţii (traduceri, certificate de conformitate sau buletine de analiză). Cum nu există o lege care să stopeze “moda” magazinelor tip “Totul la 38.000”, autorităţile amendează… mizilicurile.

Deşi oficialii europeni au dat de mai multe ori peste nas guvernanţilor la capitolul concurenţă, magazinele tip “Totul la 38.000 de lei” sau “Totul la 39 000”, iar lista poate continua, sfidezeaza încă Legea Concurenţei, acumulând profituri uriaşe din mărfuri care pun în pericol sănătatea consumatorilor.

În lipsa unei legi care să interzică practicarea “preţurilor la înţelegere”, autorităţile se mulţumesc cu aplicarea de amenzi pentru reclamă înşelătoare, nedeclararea veniturilor sau lipsa traducerilor şi certificatelor de calitate.

De unde vine marfa de proastă calitate? Se pare ca majoritatea produselor provin din Bucureşti sau din “afară”. Produsele sunt cumpărate “la kilogram” şi comercializate cu adaosurile comerciale de rigoare. Oferta magazinelor de acest tip este vastă: de la jucării, parfumuri, obiecte electrocasnice şi electronice, haine, pantofi, produse cosmetice sau detergenţi.Deficienţele găsite sunt numeroase, de la lipsa informaţiilor despre produse în limbă română sau detalii legate de importatori la nerespectarea regulilor privind publicitatea. Deşi vitrinele sunt garnisite cu litere de-o şchioapă care îmbie clienţii cu mesaje gen “orice produs la 38.000 de lei”, printre chinezării şi turcisme se găsesc şi produse la preţuri de 100-200.000 de lei, ceea ce, conform legii, e reclama înşelătoare sau mincinoasă.

Unele magazine salvează aparenţele prin diferite trucuri, anuntă prin intermediul afisajului de pe vitrină că vinde “orice produs la 38.000”, dar imediat ce trec pragul, clienţii sunt atenţionaţi printr-un alt afiş că magazinul vinde şi produse mai scumpe de 38.000 de lei.

Deşi legislaţia românească interzice comercializarea produselor falsificate sau contrafăcute, iar magazinele de acest fel nu se sfiesc să vândă parfumuri sau cosmetice ce imită mărci celebre, contravenţiile sunt greu de stabilit.Dacă vând şi produse mai scumpe decât valoarea afişată pe vitrină, e vorba de reclamă înşelătoare.

Mult mai grav este faptul că de câţiva ani ani, guvernanţii n-au fost interesaţi sa intervină în stoparea acestui tip de comerţ suspect. Deşi oricine îşi dă seama că un produs de marcă nu poate fi atât de ieftin, consumatorii se bucură de preţuri reduse.

Monica Nănescu

Advertisements

Actions

Information




%d bloggers like this: