No Logo sau revoltă împotriva realităţii din spatele brandurilor strălucitoare, Naomi Klein, Publicată în 2000, Marea Britanie, Editura Flamingo

16 01 2009

nologo_jacket

Naomi Klein oferă o nouă perspectivă asupra brandurilor care ne fascinează într-o măsură atât de mare încât ajungem să ne construim imaginea şi să ne organizăm întreaga viaţă în funcţie de valorile pe care le susţin şi pe care noi le împărtăşim sau la care aspirăm.

Perspectiva nouă se concretizează in informaţii care vizează activitatea marilor companii şi mărcilor aferente lor prin care autoarea încearcă să demonteze mitul brandurilor corporatiste puternice arătând „efectele secundare” ale activităţii acestora.

Cartea este structurată în patru secţiuni principale: No space, No choice, No Jobs şi No logo atingând următoarele teme – branding, mişcarea antiglobalizare şi politica marilor companii în relaţia cu proprii angajaţi. Dintre cazurile detaliate în această lucrare, se disting exemplele despre Nike, The Gap, Shell, McDonald’s şi Microsoft.

În prima parte a cărţii, Klein explică cum brandurile au devenit mai mult decât o modalitate de recunoaştere şi distingere a firmelor, constituind în prezent un mod de a vinde stiluri de viaţă prin asocierile cu personalităţi marcante ale societăţii contemporane. Focusarea extensivă pe imaginea brandurilor s-a făcut în detrimentul investiţiilor în calitatea efectivă a bunurilor vândute, fapt evident din mutarea majorităţii fabricilor marilor companii în ţări din Lumea a Treia.

No choice prezintă posibilităţile limitate de alegere ale consumatorilor în privinţa produselor şi serviciilor. Fiecare brand major doreşte să devină dominant pe cât mai multe pieţe posibile, ceea ce explică invazia Starbucks din oraşele americane sau prezenţa hipermarket-urilor Wal-Mart’s în mai toate zonele şi condiţiilor dure impuse celor care vor să-şi comercializeze produsele în aceste magazine.
Secţiunea a treia conţine o viziune mai sumbră asupra situaţiei locurilor de muncă în cadrul marilor companii: mutarea fabricilor locale de producţie în alte ţări, unde forţa de muncă este mult mai ieftină, condiţiile de muncă foarte stricte, angajaţii nebeneficiind de legi care să le reglementeze activitatea sau drepturi în raport cu compania angajatoare.

Nici în America de Nord situaţia nu este în ordine, ştiind că există companii precum McDonald’s unde majoritatea locurilor de muncă sunt plătite cu salariul minim pe economie, fără alte beneficii, iar explicaţia constă în faptul că aceste job-uri sunt privite ca fiind cu caracter temporar şi destinate tinerilor studenţi sau absolvenţi.

Klein dedică ultima secţiune diverselor mişcări de protest care au avut loc în anii 90 cum ar fi mişcarea împotriva atelierelor clandestine de muncă sau cea a revistei Adbusters.

Citind No Logo, constatăm că încercarea autoarei îşi atinge scopul de a constitui un manifest împotriva brandurilor-lider prin toate poveştile prezentate.

Ana Trif

Advertisements

Actions

Information




%d bloggers like this: