Joaca de-a organicul

21 01 2009

Am citit, nu demult, într-un prestigios cotidian autohton, un articol dedicat strategiilor de marketing aplicate produselor bio. Cum să atragi cât mai mulţi consumatori către produsele bio, cum să le câştigi încrederea, cum să-ţi construieşti credibilitatea- pe scurt, o lecţie de marketing în toată regula. Una foarte bine scrisă, de altfel, dar preluată dintr-o publicaţie externă, unde îşi avea, fără îndoială, locul. Or, a vorbi despre strategii de marketing pentru produsele bio într-o ţară în care consumul acestor produse abia atinge 1% din consumul total, e ca şi cum i-ai spune unui copil care abia a deschis abecedarul cum stă treaba cu fizica cuantică.

Presa românească e doldora de articole care ne informează conştiincios asupra ultimelor statistici şi sondaje: cât şi de ce cumpără sau nu cumpără românii, cât importăm şi cât exportăm. Nimic care să-mi povestească de ce e bine să plătesc cu 20% sau chiar mai mult pentru un produs, care să-mi arate beneficiile sale pe termen lung, care să ma înveţe ce înseamnă o certificare şi lungul şi costisitorul drum până la obţinerea ei, să-mi spună câte ceva despre raportul calitate-preţ şi aşa mai departe. Pe de altă parte, marketingul social nu-şi face deloc bine treaba în ceea ce priveşte programele de promovare a unei alimentaţii sănătoase în general, fără a mai vorbi de informarea asupra produselor bio.

Că în România ecologia a devenit un trend şi că, dintr-o dată, toată lumea se pricepe la asta, nu mai e o noutate. Problema e că asistăm, şi în cazul acesta, la sindromul mioritic, care ne e parcă înscris în conştiinţa naţională: diferenţa dintre atitudine şi comportament. Deşi din sondaje reiese o preocupare masivă a românilor pentru produsele bio, realitatea e alta: românii nu cumpără produse bio, drept pentru care nu avem o piaţă a produselor bio. Referindu-ne strict la fructele şi legumele organice, acestea îşi fac, timid, apariţia pe piaţa din România, însă se lovesc din start de mentalitatea românilor care preferă să aleagă mai ieftin, decât mai sănătos. Pe de altă parte, aceste produse au de înfruntat concurenţa creată de comercianţii tradiţionali, care îşi denumesc produsele naturale, deşi ele pot conţine azotaţi cu duiumul. Lipsa de informare îşi spune, şi în acest caz, cuvântul.

In privinţa produselor bio, suntem cu cel puţin 20 de ani în urma pieţelor occidentale, iar profilul consumatorului bio autohton e încă în formare. E drept că autorităţile nu se implică atât cât ar trebui, că subvenţiile sunt mici şi riscurile mari. Dar totul porneşte, până la urmă, de la consumator, iar consumatorul nostru preferă încă ardeii şi roşiile perfecte, “pictate în paint”, cum ar spune un prieten.

Ioana Betieanu

Advertisements

Actions

Information

One response

8 02 2009
sideris13

imi place titlul… “joaca”… asa este.




%d bloggers like this: