Mâna întinsă care nu spune o poveste nu va primi nimic

21 01 2009

Oana este prietena mea bună din copilărie şi încă mai reuşeste să ma surprindă cu povestioare, care mai de care mai interesante, din care mereu reuşesc să învăţ ceva. Am ales să vă povestesc şi eu la randul meu una din acele pilde care aplică cu mult succes o bună strategie de marketing. Sper să aveţi rabdarea sa cititi povestioara până la sfarşit…

Aparent, orăşelul galez Beddgelert este un oraş de provincie care nu impresionează nici printr-o asezare prielnică, dar nici printr-o multitudine de obiective. Cu toate acestea, anual, mii de turişti vin în această localitate pentru a vizita un singur obiectiv: un mormânt.

Da! Aţi citit bine. Şi nu orice fel de mormânt, ci mormântul unui căţel….o simplă piatră funerară, aşezată în centrul aşezării, care comemorează moartea unui câine ce a trăit în secolul al XIII-lea.

Povestea spune că în acele vremuri, prinţul din Ţara Galilor trăia într-un palat din vecinătatea oraşului. Acesta avea un câine, care îi era foarte credincios, şi la care ţinea foarte mult, pe nume Gelert. Într-o zi, întorcându-se de la vânătoare, prinţul nu şi-a mai găsit copilul nou-născut în patul în care îl lăsase, iar aşternuturile acestuia erau acoperite de sânge. A fost, însa, întâmpinat de Gelert, care era plin de sânge la gura. Făcând legătura, prinţul, cuprins de furie, a scos sabia şi l-a înjunghiat. Chiar în acel moment s-a auzit un plânset de copil, de sub leaganul răsturnat. Era fiul său, nevătămat.

Lângă el se afla un lup enorm, ucis de bravul cătel.
Dându-şi seama că Gelert îi salvase copilul, prinţul a fost cuprins de remuscări. El a îngropat câinele înafara castelului, făcându-i un mormant prin care toată lumea să cunoască povestea sa cea tristă şi lupta curajoasă cu lupul.

Este înduiosător. Dar neadevarat! Pietrele funerare dateaza din anii 1800, când în localitate s-a mutat un mare proprietar de terenuri. El deţinea un han, care însa nu avea foarte mulţi clienţi, oraşul nefiind vizitat de prea multă lume. De aceea, el a inventat povestea câinelui credincios, construind însăşi “dovada” în centrul localităţii. Iar strategia a funcţionat. Hotelul există şi astăzi, avand profit de pe urma turiştilor ce vin să viziteze mormântul lui Gellert.

Astfel de poveşti există peste tot în lume. Unele adevărate, altele nu. Unele dovedite, altele nu. De cele mai multe ori, realitatea nu interesează. Se vinde povestea cea mai frumoasă. Până la urmă, este o strategie de marketing. Promovarea unui spatiu se face prin interpretare; iar interpretarea nu trebuie să fie neapărat adevarată. Trebuie doar “să vândă”. Turistul nu este interesat de veridicitatea interpretării, ci vrea ca aceasta să fie cat mai pe înţelesul lui, cât mai atractivă şi mai captivantă.

Se stie că ţara noastră nu stă foarte bine la capitolul interpretare. Nu ştim să vindem, nici să spunem poveşti. Dar putem privi spre vest, şi putem învăţa de la vecinii noştri mai “open minded”.
În fond, poate există un “Gelert” în fiecare orăşel românesc.

Sursa: http://www.historic-uk.com/HistoryUK/Wales-History/Beddgelert.htm

Raluca Bivolaru

Advertisements




Story-telling… marketing (I)

11 01 2009

A spune că eşti un logodnic bun înseamnă advertising, când mama ei spune că eşti un logodnic bun înseamnă PR, iar când logodnica însăşi spune că eşti un logodnic bun, atunci este „engaged marketing” (marketingul care creează o legătură emoţională cu consumatorul, n.m.). Or, această relaţie cu consumatorul se poate construi mai ales prin poveşti” (Larry Lawfer) (1).

Oamenii, indiferent de cultură, sunt fascinaţi de poveşti. Poveştile stimulează imaginaţia şi emoţionează ascultătorii, uneori producând schimbări asupra personalităţii acestora, dându-le impresia că îşi pot depăşi limitele şi avea realizări deosebite (2). Specialiştii în marketing au sesizat aceste calităţi ale poveştilor şi au creat o modalitate de a le pune în slujba brandurilor. Termenul originar din limba engleză pentru marketingul narativ – storytelling marketing – sugerează îndeaproape posibilitatea ca brandurile să se bazeze pe o poveste pentru a crea o relaţie emoţională cu clienţii.

Seth Godwin, autorul cărţii „All Marketers are Liars” (3), împărtăşeşte pe blogul său cele mai importante principii ale unei poveşti de succes folosite în marketing: captează imaginaţia consumatorului, este consistentă, autentică şi credibilă, face o promisiune îndrăzneaţă, este subtilă, determinând cititorul să-şi creeze repede o impresie, apelează mai ales la simţuri, are un public ţintă bine-definit şi, cel mai important, îi împărtăşeşte concepţiile despre lume şi viaţă. Ilise Benun (4) sintetizează patru must-have ale poveştilor de succes: prezintă un adevăr simplu, sunt spuse de o voce puternică şi pasionantă, sunt o oglindă în care consumatorii se reflectă, sunt presărate cu dramă şi sentimente.

Uri Baruchin (5) consideră că a apela la o strategie de marketing narativ implică o serie de avantaje: memorabilitate, putere de evocare, unicitate, autenticitate şi credibilitate, identificare şi empatie, caracter viral. Există branduri pentru anumite produse, care pot să se bucure cel mai mult de pe urma avantajelor marketingului narativ.

Spre exemplu, prin astfel de poveşti, parfumurile pot rupe tăcerea.

(1) http://videos.webpronews.com/2008/08/28/ses-the-magic-of-storytelling-marketing/

(2) Ilise Benun, Marketing Is Storytelling, 2003:
http://www.smallbusinessadvocate.com/article/82

(3) Seth Godwin, Ode: How to tell a great story, 2006: http://sethgodin.typepad.com/seths_blog/2006/04/ode_how_to_tell.html

(4) Ilise Benun, op.cit.

(5) Uri Baruchin, Marketing-stories, and stories about stories, 2006: http://www.marketingbabylon.com/2006/08/14/marketing/marketing-stories-and-stories-about-stories/#more-30

Lavinia Cincă